Decembrie labişian la Mălini

Toamna acestui an a fost una specială pentru mălinari şi nu numai. Şi nu ne referim aici la vremuri – cronicarul avea dreptate, „bietul om” e oricum „sub vremi” –, ci la poeţi şi la poezie, aceasta „a patra dimensiune a lumii”, cum o numea George Călinescu.  

La începutul acestei ierni, la numai două zile după Sfântul Andrei, vremea lupilor spulberând „scântei din zăpadă”, poetul Labiş ar fi avut 75 de ani. Şi nu putem să nu gândim la câte-ar mai fi putut să fie în deceniile pe care un destin crud i le-a refuzat într-o noapte lungă cât o eternitate a unui alt decembrie...

La Mălini, decembrie e întotdeauna un amestec de bucurie şi tristeţe, aşa cum de fapt e şi lumea, o vastă învălmăşire de contraste. Mălinarii au fost întotdeauna jumătate humuleşteni hâtri şi jumătate sadovenieni metafizici. De sărbători contrastul pare şi mai evident. Vocaţia lor lirică e uimitoare. Tot ce-au trăit peste an devine cântec, şi nu se mai întreabă nimeni a cui e „gura”. Satira nu ocoleşte pe nimeni. În tradiţiile şi obiceiurile de Anul Nou, jocul caprei ocupă însă un loc cu totul aparte. Şi este un joc cu totul aparte, o dovadă că aici păstoritul a fost întotdeauna o îndeletnicire de bază, iar muntele Stânişoară – raiul turmelor. Sunt lucruri pe care poetul le-a iubit şi le-a transpus în vers, cu bucurie şi recunoştinţă că ele există, lucruri de care îi era dor când se afla departe de casă şi amintirea lor îi alina sufletul mereu neliniştit: „O, lumea cenuşie cum se spărgea deodată/ Şi năvălea într-însă al datinei popor!/ Strălucitoare capre cu lâna colorată? Şi toboşari din basme săltând într-un picior!” („Scrisoare mamei. De Anul Nou”).

În acest decembrie la Mălini s-au întâmplat multe. Numele poetului a fost mult invocat. În şcoli, copiii s-au întrecut în a-i recita cât mai frumos versurile, au primit oaspeţi la Casa Memorială şi în şcolile lor, au prezentat în faţa satului momente artistice, şi-au exersat condeiul şi i-au dedicat versuri şi eseuri. Elevii din clasa a III-a A de la Şcoala „Nicolae Labiş” Mălini, îndrumaţi de dna înv. Maricica Birsanu, au depus o coroană de flori la statuia poetului şi i-au recitat versurile în faţa unor grupuri de turişti, iar la Poiana Mărului, trei preoţi, fii ai satului, au oficiat, în prezenţa satenilor, o slujbă de pomenire, după care a urmat o festivitate de omagiere iniţiată de Primăria Mălini şi de redactorul-şef al ziarului local „Info Mălini”, dl Dumitru Amariei. De la Bucureşti, doamna Margareta Labiş telefonează cu regularitate la Mălini, iar noi ne bucurăm să aflăm că este invitată la multe festivităţi de omagiere a poetului în ţară. Sunt semne că „amintirea frumoasă” a lui Labiş a învins timpul şi că a patra dimensiune a lumii chiar există, deci, orice s-ar întâmpla, avem o şansă!

Prof. MARIA CREŢU, Mălini